Legea a apărut conform Directivei nr. 1152/2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, care trebuia transpusă de România până cel târziu la 1 august 2022, şi care prevedea, printre altele, că angajatorul este obligat să îl informeze pe salariat cu privire la:
– denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activității profesionale pentru care este angajat lucrătorul sau o scurtă caracterizare ori descriere a muncii; – perioada minimă de înștiințare prealabilă la care are dreptul lucrătorul înainte de începerea unei sarcini de serviciu și, după caz, termenul limită de anulare;
– lucrătorul este informat de angajatorul său în privința unei sarcini de serviciu cu respectarea unei perioade rezonabile de înștiințare prealabilă, stabilită în conformitate cu dreptul intern, contractele colective de muncă sau practicile naționale.
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. Prin urmare, angajatorul trebuie să stabilească atribuțiile fiecărui salariat în formă scrisă, condiție ad probationem, tocmai pentru a satisface obligația impusă de art. 127 din Codul muncii (sarcina probei).